Viața simplă, trăită în ritm cu natura: Slow Living

Un colaj cu poze în care regăsim viața simplă, trăită autentic, simplu și lent, cu bunătăți de la țară. Sursa: arhiva personală.

Vă recomand să citiți acest articol ascultând această melodie pe fundal.

Sursa: YouTube☔

Viața simplă, trăită în ritm cu natura: slow living

Nu știu cum sunteți voi, dar mie vremea de afară îmi dă un vibe de toamnă… ceva greu de descris în cuvinte. Plouă liniștit, cerul e acoperit de nori gri, vântul adie ușor, iar temperatura este perfectă. Perfectă pentru a purta un cardigan super cozy și o eșarfă dintr-un material moale la atingere, poate într-o nuanță caldă de maro pământiu sau un verde pădure… hmm, un deliciu.

Mă uit pe geam și nu-mi doresc altceva decât să aprind o lumânare cu aromă de vanilie — aroma mea preferată de altfel, să pornesc focul din șemineu, să-mi iau pătura preferată, o carte și să mă las purtată de picăturile de ploaie care se preling ușor pe geam, cu un strop de jazz pe fundal. Simt deja atmosfera de toamnă și-mi vine să scot din dulap dovlecii, frunzele și toate decorațiunile de sezon și să mă apuc de decorat.

Nu cred că există un anotimp pe care să-l iubesc mai mult. De fapt, am ajuns la concluzia că toamna este fără îndoială, anotimpul meu preferat. Mai sunt iubitori de toamnă pe aici? Eu sper din suflet că da.

M-am tot întrebat de unde vine acest sentiment profund și de ce mă las atât de ușor purtată de vremea de afară cu gândul la toamnă… în iunie? Răspunsul de fapt, este unul simplu.

În primul rând, de când locuim în Anglia, n-am mai simțit cu adevărat ce înseamnă vara. Nu mai avem parte de căldurile acelea intense, de peste 30 de grade, de soarele arzător sau de serile calde de vară. Mi se pare incredibil cât de mult îți poate influența viața locul în care trăiești — inclusiv felul în care percepi timpul și anotimpurile.

Cred că ultima vară „adevărată” de care m-am bucurat a fost în liceu… sau poate chiar în școala generală. Când vara însemna de fapt „vacanța de vară”, în care ne dădeam cu rolele, ne plimbam până târziu, jucam elastic și șotron, chiar și atunci când începeau ploile de vară și ploaia ne ștergea desenele făcute cu cretă pe asfalt. Ahhh, ce vremuri frumoase…

Cu timpul, bucuria asta s-a pierdut treptat. Poate pentru că gusturile se schimbă odată cu anii, dar și pentru că aici în Anglia, este o primăvară-toamnă continuă. Nici de iarnă n-am avut parte cu adevărat… sincer nici nu mai țin minte când am văzut ultima dată zăpadă.

În al doilea rând, este perfect normal ca unii oameni să fie entuziasmați la gândul că mai sunt doar 11 săptămâni până la toamnă, deoarece cu toții avem hobbyuri, activități și anotimpuri preferate diferite. Este absolut firesc ca oamenii să înceapă deja de pe acum, să se gândească la acest anotimp.

Acest sentiment este adânc înrădăcinat în noi, deoarece strămoșii noștri — și dacă ne uităm puțin mai aproape, chiar bunicii și străbunicii noștri — cultivau și conservau vara tot ce le era necesar pentru a avea hrană în lunile reci. Lunile în care natura ia o pauză și în care hrana este mai greu de găsit în natură, comparativ cu lunile calde.

Deja din septembrie, natura ne oferă primele semne vizibile ale schimbării. Frunzele încep să se îngălbenească, să devină cărămizii; se creează un covor de culori superbe sub copacii ale căror ramuri devin tot mai goale pe zi ce trece. Temperaturile scad, zilele se micșorează, iar noi petrecem din ce în ce mai mult timp în interior. Este un anotimp care ne învață să luăm o pauză și care ne arată că uneori, este bine să lași lucrurile bune din viața ta să plece.

Poate că sunt mai conectată la natură decât alți oameni și poate, de aici vine această sensibilitate. Însă îmi doresc cu adevărat să fiu mai prezentă în anotimpul în care mă aflu și să mă reconectez cu el.

Îmi doresc să mă bucur de fiecare sezon, pas cu pas. Să mănânc produse de sezon și să-i ofer corpului meu ceea ce natura are de oferit în acel moment — exact cum făceau și bunicii noștri. În ziua de azi din păcate, am pierdut această taină. Intri într-un supermarket în ianuarie și găsești de cumpărat ananas, banane sau chiar pepene roșu — deși nu sunt în sezon. Corpul nostru, săracul, nu mai înțelege nimic și este complet indus în eroare.

Ca să nu mai spun că produsele nu mai sunt ce-au fost — și asta o știm cu toții prea bine. Cel puțin aici, în Anglia, leguma nu mai are gust de legumă, iar despre fructe… ce să mai zic? Din păcate atunci când gătești, aroma aceea îmbietoare, pe care toți ne-o aducem aminte din copilărie, nu ne mai umple casele deoarece calitatea alimentelor s-a pierdut.

Odată ce mă întorc acasă, îmi doresc să mă întorc și la rădăcini. Să trăiesc simplu, lent și autentic. Să mă bucur de tot ce mă înconjoară: de natură, de familie, de prieteni, de casă dar, cel mai și cel mai mult, îmi doresc să mă bucur de grădina mamei. Să plantăm semințele primăvara devreme, să le admirăm cum cresc, apoi să le mutăm în grădină și să avem grijă de ele. Iar la final, să culegem roadele.

Odată culese vreau să conservăm tot ce se poate conserva: bulion, sos de roșii, ardei, murături, gemuri, compoturi, legume pentru congelator — pentru ca iarna să ne putem bucura de toate acestea dar și de ciorbe făcute cu legume din grădina noastră. Să uscăm fructe, să mâncăm porumb fiert, piersici și caise coapte, să coacem vinete pentru nelipsita salată de vinete de pe masa de Crăciun și vreau să punem ardei capia copți în borcane.

Iar anul acesta mi-ar plăcea să uscăm și câteva petale de flori (idee pe care am preluat-o din serialul: With love, Meghan de pe Netflix)— pentru a decora deserturile, mai ales în ianuarie care este pentru mulți dintre noi, cea mai lungă și grea lună din an.

De anul trecut, am început să-mi păstrez mici bucurii speciale doar pentru luna ianuarie ca să o fac mai blândă și mai frumoasă. Imaginați-vă un desert făcut în casă, decorat cu petale uscate vara trecută… ah, ce idee minunată.

Iar acum, revenind la toamnă — că de aici am pornit — eu sincer, abia aștept să scot decorațiunile de la naftalină și să-mi transform casa într-o feerie cozy de toamnă, cu lumânări, luminițe calde, șemineu, pijamale confortabile, șosete pufoase, ciocolată caldă, filme și timp petrecut în tihnă, acasă, iar mai apoi… să mă bucur de spectacolul naturii: de mirosul crizantemelor cărămizii, de zilele ploioase, de culori, de liniștea și pauza cu care toamna vine la pachet.

Poate că asta ne lipsește cel mai mult în zilele noastre: să ne lăsăm ghidați mai des de ritmul naturii, nu doar de cel al agendei. Să nu mai alergăm continuu spre „următorul lucru”, ci să ne dăm voie să fim — aici și acum. Fiindcă adevărata frumusețe a vieții stă în detalii: în gesturile mici, în gusturile simple și în liniștea de acasă, iar toate acestea le putem simți doar atunci când încetinim puțin ritmul.

Oare asta să fie lecția zilei de azi?

Love,

P